Constantin Bacalbasa: Contrabandele bucurestene (1)

Nicolae Xenopol, redactor la Românul,plecase în concediu; trebuia cineva care să-l înlocuiască pe timp de o lună. Am fost cerut eu de la Te­legraful.Astfel am fost, timp de o lună, redactor la Românul.De la Românul am trecut şef de biurou la serviciul accizelor de la Primăria Capitalei. Doctorul Sergiu, care era ajutor de primar, prinsese simpatie de mine din puţinul cît scrisesem la Telegraful şi Românul.Aşa că mă voia la pri­mărie. Pe vremea aceea existau încă accizele comunale. Accizele fuseseră arendate unei asociaţii particulare, sub preşedinţia d-lui Balanolu. Dar tocmai în anul 1883 primăria luase căutarea în regie a acestor venituri. Directorul serviciului era Apostol Aricescu, fratele poetului Constan­tin Aricescu, care era tatăl pictorului nostru de astăzi şi a colonelului Tu­dorică Aricescu din cavalerie. În anul prim al regiei, veniturile au fost mai mari, fireşte, decît cîş­tiga comuna de pe urma antreprizei, însă tot nu au fost la înălţimea con­sumaţiei. Şi iată de ce: cînd antreprenorii au fost în ultimul an al con­cesiunii, au oferit băcanilor, angrosiştilor, cîrciumarilor etc. să le reducă taxele la jumătate, şi chiar la un sfert dacă vor voi să se aprovizioneze pe mai mulţi ani. Fireşte că cei mai mulţi au primit, iar antrepriza a încasat sume însemnate. De aceea, în anul care a urmat încetarea antreprizei, Ca­pitala era saturată cu mare parte din articolele de consumaţie. Apoi erea contrabanda organizată pe o scară întinsă. Bucureştiul, avînd o rază foarte întinsă şi foarte multe locuri des­chise sau mascate cu vii, paza era extraordinar de grea. În special era greu de tot de păzit extremităţile Capitalei dinspre Vitan, Văcăreşti, Bellu etc. Pe vremea aceea erau cartiere întregi care trăiau de pe urma contrabandei, în special de pe urma contrabandei spirtului. Fiindcă spirtul era un articol foarte sus taxat – 7 lei la decalitru. În înţelegere cu fabricanţii, ale căror fabrice erau instalate afară din raza şi raionul oraşului, şefii contrabandişti aveau sub ordinele lor echipe întregi de mahalagii de pe la Vitan, Bellu etc., care nu se ocupau decît cu contrabanda. Iar contrabanda le aducea cîştiguri însemnate. Bucureştenii de astăzi nici nu-şi pot închipui că, în chiar capitala Ro­mâniei, pe la periferie, se petreceau scene şi lupte pe care astăzi le văd numai în filmele cinematografice. Dar nici chiar bucureştenii de atunci nu cunoşteau misterele nopţilor din unele cartiere. Manoperile acestor contrabandişti ereau nesfîrşite. În calitatea mea de şef al biuroului accizelor, am văzut numeroase instrumente care slujeau la introducerea spirtului prin barierele oraşului, pe dinaintea perceptorilor şi controlorilor comunali.Iată o parte din aceste metode: Găzarii: Aceştia aveau garniţe cu două funduri. Deasupra era pe­trolul, iar în fund spirtul, romul sau coniacul. Geamgiii: Punătorii de geamuri aveau cutiile lor măsluite. În pere­tele de jos era practicată o deschizătură în care era introdus un tub de tinichea conţinînd spirt. Lemnarii: Căruţele cu lemne de la pădure treceau bariera încărcate ca de obicei. Dar printre aceste lemne ereau cîteva trunchiuri mai groase, scobite în tot lungul lor, iar înăuntru iarăşi tuburi de tinichea cu spirt. Înmormîntările: Un convoi mortuar trecea bariera către un cimi­tir din oraş. În cap era popa care citea, în dosul coşciugului femei care se jeleau etc. În. realitate, era o bandă de contrabandişti. Popa era un con­trabandist, femeile ereau din bandă, iar dacă ridicai capacul coşciugului, găseai cutii de tinichea pline cu spirt. Femeile borţoase: Zilnic treceau prin barieră cîteva femei cu pînticile la gură. Într-o bună zi, un controlor mai curios a pus mina: pîntecele nu era altceva decît o cutie de tinichea plină cu spirt şi fasonată astfel încît să se adapteze corpului şi să simuleze sarcina. Trăsurile de Hereasca: Sunt cunoscute acele trăsuri zise „de He­reasca“, cu coviltir, acoperite. Ei bine, acest coviltir, bine acoperit şi bine căptuşit, cuprindea în toată întinderea o mare cutie de tinichea plină cu spirt. Căruţaşii: Am văzut căruţe al căror fund era dublu, iar înăuntru ace­leaşi cutii cu spirt. Am văzut o căruţă de chiristigiu a căreia osie era gă­urită şi înăuntru tubul cu spirt.