Biserica Neagra - Brasov

Monumente medievale romanesti: Biserica Neagra - Brasov

Publicata de altmariusistoric

BISERICA NEAGRA
Edificiu de secol XVI, cunoscut initial sub numele de Biserica Sfanta Maria, Biserica Neagra este cel mai reprezentativ monument de arhitectura gotica din Romania.
Biserica a fost incendiata anterior anului 1384, iar reconstructia sa a durat pana in 1477. O inscriptie descoperita in zidul bisericii il atesta ca prim ctitor pe Thomas despre care aflam ca a murit in anul 1410. Planul utilizat de catre arhitecti a fost acela de bazilica cu trei nave, egale ca inaltime, inscriindu-se in tipul de biserica-hala preferate in secolele XV-XVI in spatiul german, de unde proveneau de altfel unii dintre arhitecti si mesteri.
Biserica Neagra este cel mai mare edificiu de cult in stil gotic din sud-estul Europei masurand 89 de metri lungime, 38 de metri latime, 21 metri inaltime in interior si 40 metri inaltime in exterior. In aceasta biserica incapeau circa 5000 de persoane, cam cat era populatia orasului in epoca. Grav avariata dupa incendiul din 1689, Biserica Neagra este refacuta cu ajutorul unor mesteri veniti din Gdansk, pentru ca mesterii locali nu stiau sa inchida bolti de dimensiuni atat mari. Noile bolti sunt executate in stil baroc si nu in stil gotic.
Biserica Neagra este celebra nu doar datorita dimensiunilor sale impresionante. Astfel, clopotnita sa adaposteste cel mai mare clopot din spatiul romanesc, un clopot din bronz care cantareste 6 tone. Biserica Neagra este cunoscuta si pentru marea sa orga (cea mai mare din sud-estul Europei) avand peste 4000 de tuburi. Corul sustinut de contraforti exteriori decorati cu edicole care adapostesc statui de sfinti reprezinta unul din putinele exemple de acest tip din Transilvania. Colectia de covoare orientale a Bisericii Negre constituie cea mai bogata colectie de acest fel din Romania. Daca sunteti in Brasov nu ratati concertele saptamanale de orga sustinute aici pe cea mai mare orga (marti, joi si vineri) din sud-estul Europei.

Manastirea Bistrita

Hram: Adormirea Maicii Domnului
Adresa: sat Bistrita, com. Costesti, jud. Valcea
Stareta: Mihaela Tamas
Cazare: 60 de locuri, dormitoare cu 4-6 locuri
Telefon: +40.250.863327

Pisania: „†Sfanta aceasta si dumnezeiasca manastire pomeneste-se a fi zidita din temelie de Barbu banul Craiovescul carele aici si ingerescul cin al calugaririi mai pe urma au luat…” (1683). Ctitorie a boierilor Craiovesti Manastirea Bistrita dateaza din jurul anului 1490. Insa prima atestare documentara a manastirii se pastreaza in „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 apartinand lui Vlad Voda Calugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigorie Decapolitul (780-842). A fost puternic avariata de expeditia condusa de Mihnea cel Rau in 1509. Dupa inlaturarea acestuia, banul Barbu, cu sprijinul lui Neagoe Basarab o reface intre 1515-1519. Pictura a fost atribuita mesterilor zugravi Dumitru, Chirtop si Dobromir de numele carora se leaga si fresca Manastirii Dealu de langa Targoviste si executarea lucrarilor in piatra de la ansamblul Curtea de Arges.

Din ctitoria Craiovestilor astazi se mai pastreaza bisericuta Bolnitei (1520-1521). Avand o impresionanta fresca interioara din traditia paleologa tarzie cand incepeau sa patrunda in Balcani elemente artistice folosite de iconografii cretani, biserica este inchinata „Schimbarii la fata”. Ulterior vornicul Serban Cantacuzino i-a adaugat un pridvor deschis, de zidarie pe stalpi de piatra, zugravit de Iosif ieromonahul si Harinte, in stil brancovenesc (1710). De remarcat faptul ca in complexul monahal de la Bistrita s-a instalat prima tiparnita din Tara Romaneasca, a ieromonahului Macarie, precum si o legatorie de carti bisericesti. Aici - dupa opinia unor cercetatori - s-a tiparit in 1508 Liturghierul slavon al calugarului Macarie, prima carte tiparita pe pamant romanesc. Ieromonahul Eftimie, egumen al manastirii a redactat in limba romana primul act manastiresc, cunoscut sub numele de Zapisul lui Eftimie 1573. Un alt reprezentant al scolii slavo-romane este ieromonahul Mihail Moxa care in 1620 tipareste Cronica Universala iar in 1640 Pravila de la Govora. In anul 1683 domnitorul Constantin Brancoveanu daruieste manastirii un policandrul ornat cu oua de strut, lucrat la Viena, mai multe obiecte de cult, carti liturgice si clopotul mare care cantareste 800 kg. Tot acum a fost reparat intreg complexul monahal, asezamant zugravit in 1820 de banul Grigore Brancoveanul.

Un puternic cutremur din 1838 va afecta intreaga constructie ce va fi restaurata timp de 10 ani, incepand cu 1846 in timpul domnitorului Gheorghe Bibescu si terminand la 15 august 1855 in timpul domnitorului Stirbei Voda, cand a fost sfintita biserica mare inchinata Adormirii Maicii Domnului. Pictura noii biserici, construita in stil neogotic, a fost executata de Gheorghe Tattarescu in 1850, o pictura realista monumentala cu registre largi. Dupa 1877 au functionat in manastire diferite asezaminte monahale. In 1948 a fost transformata prin hotararea Sfantului Sinod in manastire cu obste de maici, iar apoi prin decretul 410/1959 desfiintata. In 1984 se incepe un amplu proces de revigorare a vietii monahale sub indrumarea Prea Sfintitului Gherasim organizandu-se un centru de conservare si restaurare a bunurilor de patrimoniu: icoane si carti. Din 2003 se va deschide in incinta manastirii Bistrita si un Muzeu al tiparului si cartii bisericesti valcene. Are posibilitati de cazare foarte bune.

SCHITUL PAPUSA

Schitul se afla in vecinatatea Manastirii Bistrita si nu poate fi despartit nicidecum de frumoasa ctitorie a Craiovestilor. Fiind situat peste rau, el poate fi vazut foarte bine din partea ce duce la pestera Sfantului Grigorie Decapolitul. Dupa turla octogonala si pridvorul deschis, bisericuta pare a fi din epoca brancoveneasca. Intr-adevar, a fost zidita in 1712, dar ea nu este ctitorita de domnitorul Constantin Brancoveanu, ci de calugarii bistriteni care il aveau in frunte pe egumenul Stefan. Acestia au inchinat-o Sfantului Grigorie Decapolitul. Zugraveala insa, din aceeasi epoca, a fost facuta cu cheltuiala unor membri ai familiei Brancoveanu, printre care si vornicul Iordache Cretulescu, ginerele domnitorului, casatorit cu domnita

Biserica fortificata din Cloasterf

Biserica fortificata saseasca din Cloasterf

Am vizitat anul asta dupa o pauza de 10 ani biserica fortificata din Cloaşterf. Un sat mic de langa comuna Saschiz - jud Mureş.
Acolo se afla o foarte interesanta biserica fortificata! Numele satului vine de la sfantul patron al bisericii. Cum asa? pai in germana veche era numit Niklaus de unde vine Klosdorf - numele german al localitatii. Probabil ca initial se numea Klaus-dorf. In comparatie cu majoritatea bisericilor sasesti construite in sec. al 15-lea si fortificate ulterior cand se ingrosase gluma din cauza invaziilor otomane, biserica de la Cloaşterf a fost conceputa inca de la inceput, din stadiul de proiect, a fii o biserica-cetate sau biserica-reduit, capabila sa faca fata unui mic asediu cu arme de foc. A fost construita la 1524 si face parte din ultimul si cel mai modern (la acea vreme) tip de biserici-cetate sasesti.


Biserica nu este un caz unic. In comuna alaturata, Saschiz, se afla o mult mai mare biserică construita in acelasi stil. La Dupuş, lânga Biertan, se află o biserica identică cu cea de la Cloasterf, proiectată de acelasi meşter. Iar langa Sebeş, la Boz puteti vizita o alta biserica din aceasi familie, desi gurile de aruncare verticale nu se sprijina pe contraforţi ci pe console, ca si la turnurile cetatii Sibiu.
Biserica se putea închide cu un gratar cu glisare vertica-numit herse.
Incinta e patrulatera si are 3 turnuri cu acoperisul intr-o singura apa, inclinata spre interior (in pupitru) spre a nu oferii dusmanului ocazia de al incendia sau distruge (pe acoperis). Ferestrele de tragere sunt adaptate armelor de foc.
Mobilierul interior e fabulos. Este din sec. al 17-18 si e in stil baroc popular. Pe unele panouri pictate ale stranelor sunt reprezentate biserici fortificate fanteziste.


Numai si pentru acest lucru si merita a fii vizitata biserica.



Cetatea a fost putin restaurata de Mihai Eminescu Trust iar langa turnul clopotnita (de veac 19) e amenajata o camera de oaspeti amenajata cu mobilier traditional sasesc.




In sat nu mai sunt mai deloc sasi.

Invitatie Viasat History

Encyclopedia Channel: Socrate

Pella

Encyclopedia Brittanica:Learn about the significant layout of the ancient city of Pella.

The city was founded by Archelaus (413--399 BC) as the capital of his kingdom, replacing the older palace-city of Aigai (Vergina). After this, it was the seat of the king Philip II and of Alexander, his son. In 168 BC, it was sacked by the Romans, and its treasury transported to Rome. Later, the city was destroyed by an earthquake and eventually was rebuilt over its ruins. By 180 AD, Lucian could describe it in passing as "now insignificant, with very few inhabitants".
Pella is first mentioned by Herodotus of Halicarnassus (VII, 123) in relation to Xerxes' campaign and by Thucydides (II, 99,4 and 100,4) in relation to Macedonian expansion and the war against Sitalces, the king of the Thracians. According to Xenophon, in the beginning of the 4th century BC, it was the largest Macedonian city. It was probably built as the capital of the kingdom by Archelaus, although there appears to be some possibility that it may have been Amyntas. It attracted Greek artists such the painter Zeuxis, the poet Timotheus of Miletus and the tragic author Euripides who finishes his days there writing and producing Archelaus.
Archelaus invited the painter Zeuxis, the greatest painter of the time, to decorate it. He was later the host of the Athenian playwright Euripides in his retirement. Euripides Bacchae premiered here, about 408 BC. Pella was the birthplace of Philip II and of Alexander, his son. The hilltop palace of Philip, where Aristotle tutored young Alexander, is being excavated.
In antiquity, Pella was a port connected to the Thermaic Gulf by a navigable inlet, but the harbor has silted, leaving the site landlocked. The reign of Antigonus likely represented the height of the city, as this is the period which has left us the most archaeological remains.
Pella is further mentioned by Polybius and Livy as the capital of Philip V and of Perseus during the Macedonian Wars. In the writings of Livy, we find the only description of how the city looked in 167 BC to Lucius Aemilius Paulus Macedonicus, the Roman who defeated Perseus at the battle of Pydna:
...[Paulus] observed that it was not without good reason that it had been chosen as the royal residence. It is situated on the south-west slope of a hill and surrounded by a marsh too deep to be crossed on foot either in summer or winter. The citadel the "Phacus," which is close to the city, stands in the marsh itself, projecting like an island, and is built on a huge substructure which is strong enough to carry a wall and prevent any damage from the infiltration from the water of the lagoon. At a distance it appears to be continuous with the city wall, but it is really separated by a channel which flows between the two walls and is connected with the city by a bridge. Thus it cuts off all means of access from an external foe, and if the king shut anyone up there, there could be no possibility of escape except by the bridge, which could be very easily guarded..[2]The famous poet Aratus died in Pella c. 240 BC. Pella was sacked by the Romans in 168 BC, when its treasury was transported to Rome.
In the Roman province of Macedonia, Pella was the capital of the third district, and was possibly the seat of the Roman governor. Crossed by the Via Egnatia (Strabo VII, 323), Pella remained a significant point on the route between Dyrrachium and Thessalonika. Cicero stayed there in 58 BC, but by then the provincial seat had already transferred to Thessalonika. It was then destroyed by earthquake in the first century BCE; shops and workshops dating from the catastrophe have been found with remains of their merchandise. The city was eventually rebuilt over its ruins, which preserved them, but ca 180 AD Lucian of Samosata could describe it in passing as "now insignificant, with very few inhabitants" [3]
The city went into decline for reasons unknown (possibly an earthquake) by the end of the 1st century BC. It was the object of a colonial deduction sometime between 45 and 30 BC; in any case currency was marked Colonia Iulia Augusta Pella. Augustus settled peasants there whose land he had usurped to give to his veterans (Dio Cassius LI, 4). But unlike other Macedonian colonies such as Philippi, Dion, and Cassandreia it never came under the jurisdiction of ius Italicum or Roman law. Four pairs of colonial magistrates (IIvirs quinquennales) are known for this period.
The decline of the city was rapid, in spite of colonization: Dio Chrysostom and Lucian both attest to the ruin of the ancient capital of Philip II and Alexander; though their accounts may be exaggerated. In fact, the Roman city was somewhat to the west of and distinct from the original capital; which explains some contradictions between coinage, epigraphs, and testimonial accounts. In the Byzantine period, the Roman site was occupied by a fortified village.

Biografii audio - Barbu Catargiu si Carol al II-lea

Barbu Catargiu, om politic, exponent de seama al Partidului Conservator, prim-ministru al României în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Viata, activitatea, precum si moartea violenta (prin împuscare), au ramas pâna astazi uitate, în enigma. [audio]

Carol al II-lea, primul copil al principelui Ferdinand I si al principesei Maria, a devenit rege al României între 1930 - 1940. [audio]

Discurs Charles de Gaulle

Precizari

Pentru cei care inca nu au inteles conceptul blogurilor altmarius:

Blogurile altmarius utilizeaza un concept de "Reader's Digest" - selectiuni din presa culturala autohtona si internationala, concept utilizat pe scara larga in Occident. Blogurile altmarius sunt integral non-profit, si pentru articolele publicate in aceste bloguri exista acordul autorilor. In definitiv, si aceste bloguri creeaza imagine unor institutii si unor autori; in plus, usureaza foarte mult munca unor oameni care sunt interesati de acest tip de informatie

Implicarea mea politica a acestor articole este nula: public aceste articole, refuzind sa ma situez de o parte sau alta a spectrului politic. Daca exista drepturi la replica pentru o serie de articole, le voi publica cu placere, insa cu conditia de a fi redactate in termeni jurnalistici.

Din acest moment insa, nu voi mai raspunde atacurilor nefondate; comentariile sau mesajele respective vor fi sterse neconditionat, pentru a nu permite contrareplici si escaladarea unor conflicte nedorite.

Calendarul Greenfield al zilei - 31 octombrie

1632 - S–a născut pictorul Jan Vermeer (m. 15 decembrie 1675)

1795 - S–a născut poetul John Keats (m. 23 februarie 1821)

1846 - S–a născut prozatorul Edmondo de Amicis (“Cuore”, “Romanul unui învăţător”) (m. 11 martie 1908)

1851 - A murit conducătorul Muntenegrului Peter II Petrovic Njegos.

1869 - Se inaugureazã oficial linia de cale feratã Bucuresti-Giurgiu, respectiv prima garã a Bucurestilor, Gara Filaret

1922 - Benito Musolini devine şeful guvernului Italian.

1923 - S–a născut actriţa Mélina Mercouri (“Legea”, “Niciodată duminica”) (m. 6 martie 1994)

1926 - A murit iluzionistul celebru Harry Houdini.

1943 - A murit regizorul Max Reinhardt, unul dintre cei mai mari oameni de teatru de la începutul secolului XX. (n. 8 septembrie 1873)

1982 - Papa Ioan Paul al II-lea vizitează Spania.

1984 - A murit premierul Indian Indira Gandhi, politician realist şi conştient de dimensiunile puterii, care a dominat aproape două decenii scena politică indiană. Cel mai mare succes pe care l–a obţinut în planul politicii externe l–a constituit alegerea ei, în 1983, ca preşedintă a Mişcării Ţărilor Nealiniate. A fost asasinată de către fanatici adepţi ai cultului sikh (n. 19 noiembrie1917)

1989 - Turgat Ozal este ales preşedinte al Turciei.

1993 - În Italia, a încetat din viaţă regizorul Federico Felini.

2002 - A murit actorul Raf Vallone (n. 1908)